Izolarea termica

In momentul de fata se pune u accent crescut pe izolarea termica a cladirilor pentru a evita pierderile de energie si pentru obtinerea unui confort sporit. Iarna este un inconventient din cauza temperaturilor scazute care afecteaza negativ confortul din apartamente, mai ales ca energia termica are un pret destul de mare.

Îmbunătăţirea ferestrelor şi mărirea rezistenţei lor termice poate fi o soluţie optimă de economisire atît în timpul iernii (prin stoparea pierderii căldurii de la interior spre exterior), cît şi în timpul verii, atunci cînd sarcina aparatelor de aer condiţionat ar fi cu mult diminuată prin stoparea intrării căldurii de la exterior în interior.

Anvelopa reprezintă "haina" clădirii ce delimitează interiorul de exterior, la un gradient cu o diferenţă de temperatură de 5°C. Anvelopa se compune din pereţi exteriori (opaci, vitraţi, tip cortină), acoperiş (tip terasă sau cu suprafeţe plane înclinate, avînd spaţii amenajate pentru locuit sau nu) şi planşeul peste subsol sau pardoseala de pe pămînt. În ceea ce priveşte procesul izolării termice, trebuie avute în vedere şi alte elemente de ordin tehnic, precum diferenţa de temperatură interior – exterior (iarna prin pierderi de căldură, vara exces de căldură), alcătuirea anvelopei (sistem constructiv, tipuri de materiale), pierderi de energie prin punţi termice, pierderi de energie prin suprafeţe vitrate.

Abordarea globală a anvelopei pentru o ameliorare în vederea reducerii pierderilor de energie conduce de multe ori la compromisuri. Componentele anvelopei trebuie să prezinte o comportare termică cît mai apropiată ca valoare pe cît posibil fără a apărea diferenţe mari între performanţele termice ale părţii vitrate comparativ cu partea opacă. Eficientizarea anvelopei prin luarea în calcul a componentelor sale, nu este simplă, atît timp cît acestea trebuie să respecte exigenţe variate şi diferite (mecanice, termice, fonice, igienice şi estetice).

Ferestrele trebuie să răspundă unor cerinţe standard care iau în considerare iluminatul natural prin orientare spre o însorire optimă, ventilarea aerului din încăpere, izolarea termică şi fonică. Ele sînt alcătuite din lemn (simplu, de diferite esenţe sau stratificat), metal (oţel, aluminiu), mase plastice, iar ca părţi componente prezintă o parte fixă (toc), o parte mobilă (cercevele) şi feronerie (de prindere a cercevelei de toc, de închidere, de fixare într-o anumită poziţie în vederea ventilării şi reîmprospătării aerului).

Datorită materialelor utilizate şi a dimensiunilor acestora, ferestrele sînt zone de pierdere mai rapidă a unei cantităţi mai mari de căldură (pierderile apar prin suprafaţa transparentă, prin elementele opace componente şi rosturile neetanşe dintre acestea, de multe ori prin neetanşietatea dintre tocul ferestrei şi golul propriu-zis).

Imbunatatirea ferestrelor din lemn are loc in ideea ca se pot diminua pierderile de caldura din interior spre exterior pe timpul iernii si intrarii caldurii de la exterior in interior pe timp de vara. Practicinseamna sa imbunatatim rezistenta termica a ferestrei.